Coping-ul Comportamental

Coping-ul comportamental se referă la ce faci concret pentru a face față stresului.

Coping-ul activ: Aici vorbim despre tendința de a acționa în mod clar pentru a rezolva problema. În contextul diabetului, asta se poate concretiza prin programarea la medic, începerea tratamentului, efectuarea analizelor suplimentare, adoptarea unei diete specifice și așa mai departe. O altă fațetă a acestui mecanism este tendința de a descărca tensiunea psihologică în mod fizic, prin sport sau orice altă activitate fizică care aduce eliberare, cum ar fi, de exemplu, curățenia.
Coping-ul pasiv: Acesta se află la polul opus și presupune că persoana nu face nimic, ci mai degrabă ignoră problema. În cazul unei boli cronice precum diabetul, care necesită multe comportamente de autogestionare, această variantă se poate dovedi nesănătoasă pe termen lung. Însă, există și situații în care o aparentă pasivitate este, de fapt, un mecanism sănătos și util. Acest lucru se întâmplă mai ales dacă persoana are o doză mai mare de impulsivitate și această pauză îi creează spațiu pentru clarificare, gândire și luarea unei decizii mai bune.
Dependența de alcool, tutun, zahăr sau alte substanțe: Acestea sunt, din păcate, printre cele mai des întâlnite mecanisme de coping – nu pentru că ar fi sănătoase, ci pentru că sunt adesea la îndemână. În această categorie intră toate substanțele care pot aduce o relaxare rapidă, confort sau o detașare emoțională și mentală de problemă. Ele reprezintă un mecanism de coping nesănătos pentru că, deși oferă ceva pozitiv pe termen scurt, pe termen lung pot avea efecte negative semnificative asupra sănătății și calității vieții.