Consiliere parentală & Psihoeducație

Acest serviciu este deosebit de important și necesar în viața oricărui adult care are copii sau lucrează cu ei. Ședințele de consiliere parentală și/sau psihoeducație sunt menite să ne ajute să înțelegem mai bine lumea emoțională a copiilor și să răspundem adecvat la ea.

Diferența esențială dintre o ședință de consiliere și o carte pe același subiect este aplicabilitatea directă la propria poveste și context de viață, oferindu-ți posibilitatea de a pune întrebări și de a găsi răspunsurile potrivite pentru tine.

Când este Indicată Consilierea Parentală?

Ședințele de consiliere parentală pot fi integrate în diverse contexte:

• Complementar psihoterapiei copilului: Când sunt adăugate la procesul terapeutic al copilului.

• După o evaluare: Pot urma unui proces de evaluare clinică și psihodiagnostic pentru a oferi feedback și recomandări practice.

• De sine stătătoare: Pot fi independente de alte servicii, venind din dorința adulților de a construi o relație cât mai sănătoasă cu copiii.

Acest serviciu este la fel de indicat și pentru cadrele didactice care, uneori, găsesc dificilă conectarea emoțională cu elevii, se confruntă cu "copii-problemă" pe care nu reușesc să îi înțeleagă și să îi ajute, sau se simt copleșiți din cauza impunerii deficitare a limitelor.

Consilierea parentală și psihoeducația te pot ajuta să te simți din nou în control, să obții claritatea și detașarea de care ai nevoie pentru a putea comunica sănătos cu copilul tău și a nu vă mai prinde în cicluri negative de interacțiune.

Fundamentul Relației Părinte-Copil

Relația dintre părinte și copil este una unilaterală, în care adultul are responsabilitatea de a identifica, înțelege și satisface nevoile fizice și psihologice ale copilului – și nu invers. Până când cei mici cresc, devin autonomi și se pot autoregla singuri, noi suntem modelul lor principal.

Dificultăți care te pot îndrepta către consiliere parentală:

• Ai conflicte dese cu copilul tău, care escaladează până la agresivitate verbală, fizică sau emoțională.

• Simți că nu ai autoritate în fața copilului și cedezi mereu, până când se creează haos.

• Copilul tău îți ocupă tot timpul, iar atunci când încerci să-l lași singur, remarci că este foarte dependent de tine.

• Nu suporți emoțiile intense ale copilului (furia, frica, tristețea).

• Nu reușești să te conectezi emoțional cu copilul tău, care pare distant și te respinge.

• Tu și partenerul tău aveți stiluri parentale diferite și nu reușiți să ajungeți la un numitor comun în relația cu copilul.