Următoarea etapă este una adesea dificilă, o etapă în care pacientul trece printr-o veritabilă criză de identitate. Gândește-te la ea ca la un șantier interior, unde vechea ta construcție este demolată pentru a face loc uneia noi. De obicei, această etapă apare undeva mai târziu în procesul de adaptare la boala cronică. Este, în același timp, momentul în care pierderile suferite sunt pe deplin conștientizate și realizezi că aceasta este noua realitate la care trebuie să te adaptezi și cu care e nevoie să lucrezi.

Acum pot apărea acele întrebări existențiale menite să declanșeze energia de schimbare de care ai nevoie pentru a merge mai departe. Așa cum am văzut până acum, toate aceste etape au un sens și un scop. Iar dacă există ceva esențial ce poți face pentru a-ți sprijini în mod natural acest proces psihologic, este să ai încredere în el și să avansezi cu curaj. Reține: fără haosul interior adus de această etapă, nu se poate face o reordine, o reorganizare profundă a tuturor aspectelor Sinelui tău, pentru ca diabetul zaharat să fie cu adevărat integrat în tot ceea ce înseamnă viața ta.