MODULUL 2: Etapele psihologice ale adaptării la boală
În această a doua etapă, apare o nevoie disperată ca totul să revină la normal, să se rescrie istoria, ca și cum totul ar fi fost un vis urât care dispare odată cu venirea dimineții.
Tot acum, din această disperare, crește și disponibilitatea de a încerca orice fel de mijloace de 'vindecare', oricât de neverosimile ar părea. Poți ajunge să investești și să creditezi orice promisiune găsită în mediul online sau offline, oricât de mică ar fi ea, referitoare la un tratament alternativ care 'garantează' că funcționează. Astfel, în această etapă, poți cădea cu ușurință pradă reclamelor la diferite suplimente alimentare pentru diabet care promit să-ți 'rezolve problema' – fie că sunt ceaiuri, pastile, sau alte 'leacuri minune'. Este vorba, în esență, despre orice tratament alternativ care îți promite să-ți redea vechea viață înapoi, eventual foarte rapid, fără efort real.
Tot în această etapă, poți experimenta sentimente intense de auto-culpabilizare. Începi să te învinovățești pentru ce ți se întâmplă, să ai regrete profunde față de stilul de viață pe care îl aveai înainte de diagnostic, și să te gândești obsesiv la 'ce-ai fi putut face diferit'. Ca răspuns la aceste sentimente de vinovăție, apar adesea comportamente compensatorii, menite să 'dreagă' situația. De exemplu, poți deveni hiperatent la alimentație, investind o energie disproporționată în calcularea meselor și a carbohidraților, transformând actul de a mânca într-o aproape obsesie. Toate acestea se întâmplă tocmai pentru că te învinovățești pentru un stil de viață anterior, considerat nesănătos. Această etapă este, în esență, o încercare a psihicului tău de a procesa ce s-a întâmplat, dar într-un registru de luptă constantă cu realitatea, alimentată de dorința arzătoare de a reveni la vechiul tu.