Pentru a ne ghida, vom folosi un model dezvoltat de Jennifer Martin, o psihologă care are, la rândul ei, experiența de a trăi cu o boală cronică. Perspectiva ei dublă – atât profesională, cât și personală – i-a permis să adapteze modelul clasic al etapelor de procesare a pierderii într-unul specific, cu șapte etape ale adaptării psihologice la boala cronică.

Le vom aborda pe fiecare în parte, în ordinea pe care ți-o voi prezenta. Este important să înțelegem, însă, că realitatea este adesea diferită de teorie. Așadar, aceste etape rămân doar niște repere – cât se poate de flexibile. Ele sunt aici pentru a-ți arăta, pe de o parte, unde te afli pe drumul tău, și pe de altă parte, pentru a-ți normaliza experiența. Vreau să știi că, dacă vei experimenta oricare dintre lucrurile despre care vom discuta în continuare, este absolut normal și firesc, făcând parte din această călătorie ce are ca scop final:

  • Îmbrățișarea diagnosticului pe care l-ai primit.

  • Acceptarea lui ca fiind parte din viața ta, nu ca ceva ce te definește, ci ca ceva ce te însoțește pe parcursul vieții.

  • Adaptarea și reinventarea vieții pe care o trăiești, astfel încât să poți continua să ai o viață BUNĂ, plină de sens.

Da, drumul este diferit pentru fiecare pacient în parte și recunoaștem că nu este ușor, pentru că presupune să treci uneori prin stări mentale și emoționale dificile. Dar, vreau să știi că destinația este clară, pozitivă și profund împlinitoare.