Momentul diagnosticului și relația cu diabetul

Momentul diagnosticului cu o boală cronică este, din punct de vedere psihologic, un moment extrem de important și puternic încărcat emoțional. Diabetul zaharat nu face excepție. Momentul diagnosticului, chiar dacă este unul puternic și emoționant, nu marchează neapărat începutul relației tale cu diabetul. Mai degrabă, este startul călătoriei tale de adaptare.

De fapt, relația ta cu diabetul a început cu mult înainte de diagnostic, fiind modelată de toate acele informații, gânduri, reprezentări mentale, trăiri emoționale și senzații corporale pe care le-ai adunat de-a lungul timpului. Această relație poate fi modelată, de exemplu, de povestea unui pacient cu diabet zaharat din familie sau din cercul de prieteni, de știrile pe care le-ai văzut la televizor, poate chiar de anumite expresii populare legate de 'zahăr' sau de imagini din filme care ți-au rămas în minte. Toate acestea contribuie la un fel de 'arhitectură' a așteptărilor și fricilor pe care le aveai deja înainte de a primi diagnosticul.

Te invit acum să iei o scurtă pauză. Poți să te gândești sau, dacă ai la îndemână carnetul despre care vorbeam, să-ți notezi răspunsurile la următoarele întrebări de reflecție. Aceste întrebări sunt o invitație la introspecție. Răspunsurile tale, fie că le notezi sau doar le gândești, te vor ajuta să-ți clarifici propria poveste și să înțelegi mai bine de unde pornești.

Moment de introspecție

1. Cum a fost momentul diagnosticului pentru tine?

2. Ce simți că a contribuit la relația ta cu diabetul zaharat ca boală cronică dinainte de diagnostic?

3. Ce fel de gânduri și emoții aveai legat de acest subiect? Mai ții minte?