Evaluarea dislexiei – de ce e nevoie de o căutare complexă
Dislexia este una dintre cele mai frecvente tulburări de învățare și, paradoxal, una dintre cele mai puțin înțelese. Copilul poate fi curios, inteligent, creativ, dar procesul de citire rămâne anevoios. Literele par să se amestece, timpul de lucru se lungește, iar încrederea în sine scade. Părinții ajung adesea la cabinet după luni sau ani de frustrare, cu întrebarea: „De ce nu reușește?”
Dislexia nu înseamnă lene, neatenție sau deficit intelectual. Este o tulburare neurobiologică specifică de învățare care afectează modul în care creierul procesează limbajul scris. Conform volumului Essentials of Dyslexia Assessment and Intervention (Nancy Mather & Barbara Wendling), ea apare prin diferențe în funcționarea rețelelor neuronale implicate în recunoașterea cuvintelor, decodare fonologică și ortografie. Deși este adesea moștenită genetic, se manifestă diferit la fiecare copil, fiind sensibilă atât la modul de predare cât și la mediul emoțional.
Există mulți cititori slabi printre copiii foarte inteligenți, care, pentru că sunt cititori slabi, sunt considerați mai puțin pasionați decât colegii lor de clasă. Această carte ar trebui cu adevărat dedicată miilor de copii inteligenți care sunt judecați greșit.
Tipurile de dislexie
Dislexia fonologică – dificultate în legarea sunetelor de litere, silabisire prelungită, erori la cuvinte inventate (pseudocuvinte).
Dislexia superficială (ortografică) – greșeli la cuvinte neregulate, citire literă-cu-literă, ortografie fonetică („chear” în loc de „chiar”).
Dislexia mixtă – combină deficite fonologice și ortografice, cu citire foarte lentă și erori multiple.
Dislexia vizual-perceptivă – dificultăți în discriminarea vizuală și orientarea pe rând, confuzii b–d, p–q.
Dislexie auditivă: Dificultăți în procesarea informațiilor auditive, cum ar fi distingerea sunetelor similare, combinarea și segmentarea fonemelor.
Dislexie de dezvoltare: O tulburare de neurodezvoltare prezentă de la naștere, adesea ereditară și caracterizată prin dificultăți persistente de citire, ortografiere și scriere.
Dislexie dobândită: O tulburare de citire rezultată în urma unei leziuni cerebrale, a unui accident vascular cerebral sau a unei traume, care duce la apariția bruscă a dificultăților de citire.
În străinătate, dislexia poate fi identificată încă de la grădiniță, de obicei în jurul vârstelor de 4-5 ani, folosind instrumente de screening precoce, cum ar fi Shaywitz DyslexiaScreen™ și EarlyBird Dyslexia and Early Literacy Screener. Diagnosticul formal, însă, apare adesea mai târziu, în jurul clasei întâi (vârstele 5-7 ani), când copiii încep instruirea formală în citire. Identificarea timpurie este crucială pentru a oferi intervenții specifice și a preveni provocările academice și emoționale pe termen lung.
Listă de verificare a simptomelor pentru dislexie în funcție de vârstă:
Între 3-5 ani:
Dificultăți în învățarea cântecelor sau în recunoașterea modelelor de rimă.
Dificultăți în pronunțarea cuvintelor sau în amestecarea sunetelor în cuvinte (de exemplu, „aminal” pentru „animal”).
Dificultăți în învățarea și memorarea numelor literelor, numerelor sau culorilor.
Interes limitat pentru cărți, materiale tipărite sau jucării cu alfabet.
Dificultăți în urmarea instrucțiunilor în mai mulți pași.
Probleme ușoare de vorbire sau articulare.
Dificultăți în recunoașterea numelui scris.
Între 5-7 ani:
Dificultăți în învățarea sunetelor literelor și în combinarea lor pentru a forma cuvinte.
Dificultăți în recunoașterea cuvintelor frecvente sau uzuale (ex: „și”, „sau”, „este”)
Dificultăți în conștientizarea fonemică (de exemplu, identificarea primului sau ultimului sunet dintr-un cuvânt, descompunerea cuvintelor în sunete).
Inversarea frecventă a literelor sau a numerelor (de exemplu, confuzia dintre „b” și „d” sau „6” și „9”).
Citire lentă sau inexactă în comparație cu colegii, adesea ghicirea sau săritul peste cuvinte.
Evitarea activităților de citire sau frustrare cu sarcinile de citire.
Dificultăți în memorarea secvențelor, cum ar fi zilele săptămânii sau alfabetul.
Plângeri privind cuvintele care se „mișcă” sau devin „neclare” pe pagină.
Între 8-10 ani:
Citire lentă și dificilă, cu ghiciri frecvente sau omiteri peste cuvinte.
Dificultăți în decodificarea cuvintelor necunoscute sau în pronunțarea cuvintelor mai lungi.
Ortografie deficitară cu erori inconsistente (de exemplu, scrierea aceluiași cuvânt diferit în același text).
Evitarea cititului cu voce tare sau a cititului de plăcere.
Dificultăți în înțelegerea a ceea ce s-a citit, chiar dacă cuvintele au fost decodificate corect.
Dificultăți în amintirea faptelor sau detaliilor dintr-o poveste.
Dificultăți cu scrisul de mână sau cu exprimarea scrisă, inclusiv organizarea gândurilor.
Dificultăți în învățarea tablelor înmulțirii, a zilelor săptămânii sau a altor secvențe.
Vârstele 11-13 ani:
Viteză de citire lentă în comparație cu colegii.
Dificultăți în fluența și exprimarea cititului.
Evitarea sarcinilor de citit sau scris, ceea ce duce adesea la frustrare sau stimă de sine scăzută.
Ortografie deficitară și erori frecvente în lucrările scrise.
Dificultăți în organizarea gândurilor în scris sau în producerea de teme scrise.
Dificultăți în luarea de notițe sau copierea de pe tablă.
Dificultăți în învățarea limbilor străine.
Dificultăți în înțelegerea glumelor, expresiilor idiomatice sau a limbajului figurat.
Probleme în gestionarea și organizarea timpului.
Vârsta 14+:
Viteză lentă de citire și scriere, care afectează performanța academică.
Dificultăți cu vocabularul avansat, termenii tehnici sau textele complexe.
Ortografie deficitară și dependența de instrumente de verificare ortografică.
Evitarea cititului pentru plăcere sau dificultate în finalizarea temelor de citit.
Dificultăți în rezumarea sau analizarea materialului scris.
Probleme cu gestionarea timpului și organizarea.
Dificultăți persistente în exprimarea scrisă, inclusiv erori de gramatică și punctuație.
Bazarea pe memorare mai degrabă decât pe decodificare pentru recunoașterea cuvintelor.
De unde începem în evaluare:
Înainte de orice test psihologic, este necesar un consult oftalmologic (și uneori unul ORL), pentru a exclude un eventual defect de vedere sau de auz care poate mima o dificultate de învățare. Un copil care vede neclar literele, confundă rândurile sau obosește vizual la citit va dezvolta inevitabil un disconfort și o performanță scăzută. Doar după ce sunt excluse aceste cauze senzoriale, are sens evaluarea psihologică a dislexiei.
Ce presupune o evaluare completă:
O evaluare reală a dislexiei urmărește întregul profil cognitiv, emoțional și relațional al copilului. Astfel, vom avea în vedere:
Screeningul nivelului de inteligență - Primul pas este stabilirea faptului că dificultățile nu se explică printr-un intelect global scăzut. Teste precum WISC-V sau Raven oferă această clarificare.
Explorarea funcționării cognitive și neuropsihologice (NEPSY-II) - Măsoară atenția, memoria, limbajul, funcțiile executive și viteza de procesare — toate relevante pentru învățare.
Evaluarea performanțelor în citire și scriere (DDE-2) - Bateria Dislessia e Disortografia Evolutiva analizează acuratețea și fluența citirii și scrierii, pe cuvinte reale și pseudocuvinte.
Chestionare pentru părinți/profesori și instrumente proiective - Bateria ASEBA-CBCL, scale de temperament, dar și testele proiective (precum Casa–Copac–Persoană, CAT) oferă informații despre funcționarea socio-emoțională, motivația copilului și tiparul răspunsului la stres dar și resursele personale.
Evaluarea își propune să distingă dislexia de alte probleme psihologice care pot mima o tulburare specifică de învățare. După stabilirea profilului și intervenție se poate face o re-testare pe aceiași indici (de exemplu, fluența în silabe/secundă) pentru a observa progresul real. Apoi, evaluarea își propunere să descopere harta personală a copilului formată din vulnerabilități și puncte forte pentru a înțelege care zone au nevoie de intervenție (și de ce tip) și pe c resurse ne putem baza.
De ce contează o evaluare completă:
Dificultăţile de citire pot genera anxietate, scădere a stimei de sine, reticenţă la şcoală şi la teme. Atitudinea profesorilor și a părinților este decisivă: un copil sprijinit corect nu își pierde motivația și are acces la resursele interioare. Se pot face adaptări utile în mediul școlar, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copilului - timp suplimentar, posibilitatea de răspuns oral, material audio, structurarea vizuală a textului, și, unde e posibil, utilizarea unor fonturi prietenoase pentru dislexie.
O evaluare completă nu înseamnă doar testare, ci o înțelegere fină a felului în care copilul procesează lumea scrisă. Este un proces de clarificare, validare și orientare.
În cabinet, folosesc o combinație de instrumente validate internațional pentru a identifica exact unde se rupe lanțul învățării și cum poate fi refăcut.
Dacă bănuiești o dificultate de învățare la copilul tău, o evaluare completă, realizată după excluderea cauzelor senzoriale, poate fi primul pas spre o schimbare reală.
Resurse suplimentare:
Pachetul de cărți Copilul tău scrie și Copilul tău citește, scrise de Oana Moraru - Editura Univers
